Și lumea mi-i strivită de privirea ta,
Și inima lovită de drăcia ta.
Privirea mi-i orbită de prostia ta,
Iar fruntea mi-i zdrobită de nebunia ta,
Și gândurile lovite de minciuna ta.
Hainele-s pătate de culoarea ta,
Mi-s buzele secate de gustul tău,
Iar vorbele-s tăcute din cauza ta.
Și mâinile-s singuratice din lipsa ta,
Și brațele mai goale din tăcerea ta.
Iar poeziile nu mi-s mai poezii din povestea ta.
Serile nu mi-s mai liniștite din lipsa ta,
Cum ce să-ți spun nu știu, din uitarea ta.
Pașii-s mai împleticiți din nepăsarea ta,
Și lipsa ta-i mai grea din naivitatea mea,
Iar eu nu mai sunt eu din iubirea ta.