Îmi ești în interior
Și te zbați să ieși afară.
Ești închisă-n piele,
Între oase, mușchi și vene.
Bați într-una tot mai grabnic,
Mă sufoci, mă strângi de gânduri.
Spargi și zgârii tot ce-apuci,
De mă doare înăuntrul,
De-mi vine să-mi despic pieptul cu unghiile,
Să te scot și să te-arunc,
Să te-ngrop și să te mărunțesc.
Să nu simt cum te zgudui
Când vezi iar doi ochi roșcați.
Nu vrei să-mi pleci de bunăvoie?