Ești o zi de vineri 13 de lunea până duminica.
Pisică neagră ce-mi taie calea zi de zi, încet, să-mi faci în ciudă.
Îmi uit capul în fiecare dimineață între cearșafurile tale, și mereu mă-ntorc din drum să-l iau pe umeri.
De fiecare dată când ridici tonul mă mănâncă palma stânga, și n-am ce să-ți dau altceva decât dreptate.
Îmi pui piedică în fiecare sfârșit de săptămână, și mi-am spart de-atâtea ori oglinzile și nervii.
Urmându-te am trecut fără să-mi dau seama pe sub zeci de scări și sute de crăpături în asfalt.
Și totuși, nu cred în supersiții cum cred în tine.