Nu azi

Ce mai vrei? Ce să-ți mai dau? Ți-am dat tot! Lasă-mi măcar bucata asta de inimă, las-o să se vindece.
De ce nu taci? Nu-mi mai vorbi, n-am nevoie de vorbe, am nevoie de fapte. Fapte de care nu ești în stare.
Hai să îngropăm cadavrul iubirii ăsteia, să nu lăsăm nici un semn, să nu știm unde ne întoarce. Îmi e frică, greu, scârbă și lene.
Lasă-mi diminețile, amiezile, nopțile, gândurile mie. Nu vreau să le mai împart cu tine, am cui să le dau de acum înainte.
Îmbracă-ți patul cu alte trupuri, îmbracă-ți gândurile cu altcineva. Am găsit pe cine să-mbrac în brațele mele.
Nu o să te mai privesc nici în urma mea, nici în față. Mi-am pierdut puterea de a te vedea în alte brațe. Îmi aduc aminte cum nici nu ridicai privirea spre mine. Eu de ce aș mai vrea s-o ridic?
Mușcă buzele altcuiva, sărută obrajii altcuiva, încălzește-ți degetele între palmele altcuiva.
Aprinde-i țigara. Sărut-o pe ea acum, într-o scară de bloc dacă plouă. Dă-i fularul tău, doar e iarnă.
Sun-o târziu în noapte doar ca să te liniștească, iar în timpul zilei spune-i ei că ți-e dor. Sărut-o pe ea acum, în cartiere obscure, în liniște, uită-te în ochii ei și spune-i că o iubești. Ascultă sfaturile ei, și ascunde-te în brațele ei când ți-e dor. Lasă-ți mâna într-a ei, apoi buzele între ale ei, pe bancheta din spate, în timp ce orașul aleargă pe lângă voi. Tremură în brațele ei acum, când îți spune că i-a fost dor. Și un lucru să-ți amintești: „Șșș…”
Dacă ai fi vrut să câștig, aș fi luptat pentru tine.
Ia-ți inima în dinți, nu o mai sfâșia pe a mea.