Poartă-mi haina

Poartă-mi haina încât să nu-ți fie frig
Nici astă seară, nici mâine ori poimâine.
Poartă-mi haina-n soare, în nori;
Poartă-mi-o și caută-i în buzunare
Vise, gânduri, vorbe și sărutări păstrate,
Vorbe gândite de mine și rostite de buzele tale,
Zâmbete și strângeri de mână timide.
Poartă-mi haina de câte ori ți-e greu,
De câte ori ți-e frig, de câte ori ți-e frică.
Varsă-i în buzunare secrete, șoapte și subtile indecențe,
Ca-ntr-o zi ploioasă de mai să-mi țină de cald, grijuliu.

Haină grea

Viața-i grea și nu se mai poartă.
Grea pe umeri, grea de ploaie.
Nu se mai poartă, și-i demodată.
Nu se mai poartă că-i roasă de molii,
Iar noi suntem moliile.
Nu facem nimic altceva decât să roadem.
Roadem tot, cu dinți ascuțiți,
Roadem tot, trăgem, sfâșiem,
Rupem, răpim, deteriorăm.
Sentimente, vorbe, amintiri.
Viața-i prea grea pe umeri, apăsătoare,
Roasă de vreme și de noi,
Aruncată pe-un spătar de scaun
Într-un colț de cameră,
Uitată.