Între zerouri

– Dacă te-am sărutat în noaptea dintre ani, ai fost a mea. Între 00 și 00 când timpul era defapt un infinit nedenumit.

– Un infinit nedumerit?

– Un sărut nedumerit, un sărut de-un infinit.

– Un sărut nemaitrăit?

– Sentiment nemaitrăit, sentiment de iscălit, c-un sărut neiscusit. O îmbrățișare de brațe într-o alta de buze, respirații și zâmbete, îmbrățișate de o adiere de răcoare în care se aud pierdute niște aplauze, de undeva din depărtare. Repetate la nesfârșit. Bun venit în infinit!

– Neisprăvit.

Comunicare și relații între noi

Am învățat din proprie experiență
Privindu-te, cunoscându-te, vorbindu-ți,
Definiția comunicării.
Comunicarea are la bază elementele ‘noi’,
Tu și Eu.
Axioma metacomunicativă ni se aplică.
Puțin trasă de șiret câteodată,
Puțin prea încinsă altădată,
Puțin prea familiară vreodată?
Nu există posibilitatea necomunicării
Între noi.
Vorbind mai târziu de
Principiul neintenționalității
M-am gândit la noi,
La momentele în care tăcem.
Te privesc, mă privești.
Comunicăm inevitabil.
Or prin like, or prin ‘salut’,
Or prin gesturi și priviri,
Or prin neașteptatul sărut.
Nu recunosc că-mi lipsești,
Dacă nu te văd o zi sau două.
Nu admit să îmi lipsești
Mai mult de-o zi sau două.