La-ntoarcere

Frig afară, cald în mine, mă grăbeam spre tine.
Ne-am văzut dar parcă ne jucam de-a v-ați ascunselea
Cu vorbele, cu privirile, cu gândurile, cu simțirile.
Or cu vești abia aflate înmuiate cu gândurile
În diferite sticle de morfină pentru suflet.
Cu timpul irosit s-au dus și gânduri deja-n ceață,
Te mai căutam cu privirea și-mi părea că te găseam
Ba-ntr-un colț de bar, ba lângă mine, or mai degrabă-n mine.
Ba-mi vorbeai, ba nu-mi vorbeai,
Ba-mi plăceai, ba îmi… plăceai.
Cu morfină-n sistem, cu gânduri neclare,
Cu vorbe-ntortocheate și priviri împerecheate,
Cu aproape-sărutări, cu îmbrățișat uitat în brațe,
Ne-am spus tot ce păstram în privirile ascunse,
În unghiile roase, sau în locul stâng din sus de coaste.
Mi-ai adormit în brațe, ți-am plâns pe umeri,
De mi-am udat haina ce te-nvăluia și te ferea de frig.
Și-așa pierd tot și nu știu cum să lupt,
Cu o durere-n piept, cu pumni vineți și vorbe reținute
Plec din tine și mă-ntorc în mine, să-mi pierd timpul de una singura.
Frig afară, frig în mine, mă-ntorceam în mine.

La un pahar cu înaripatul meu

Mi-am îmbătat îngerul păzitor,
L-am îndemnat să bea și să mai ia.
I-am înmânat pahar după pahar,
Iluzii între pereți circulari.
I-am tăiat aripile să nu îmi plece,
Să nu se dezechilibreze-n zbor.
L-am învățat să umble pământesc
Iar el amețit, se împiedica prostesc.
L-am îmbrăcat în paltonul meu scămoșat
Să-i port, la rându-mi, de grijă când e beat.
L-am legat în lanțuri,
L-am împins într-un șanț,
I-am tras pe urmă două palme
Zdravene, grele, pline de noroi.
L-am deșteptat,
L-am scuturat de umeri,
I-am ținut bărbia ridicată să vadă.
Să vadă că pot să-mi port de grijă și singură.
Iar el ofta ca un alcoolic,
Mă privea cu ochii-n lacrimi, zâmbea
Și-mi spunea „mai vreau să beau”.

La plimbare-n pași

Astă seară am ieșit la o plimbare-n parc, în frig, cu mâinile-n buzunare, ce înghesuiau acolo gândurile murdare.
 Pas.
 Am călcat pământul înghețat, am apăsat, și n-am privit înapoi.
 Pas.
 Am trecut pe sub crengi de copac, am privit în sus, am zâmbit și am continuat.
 Pas.
 Mi-am scos mâinile să respire și-am uitat de ele pân-au înghețat și nu le-am mai simțit.
 Pas.
 În căști se-auzea ceva, pe timpi de pași, pe beat de inimi, de clipit.
 Pas.
 Am clipit și te-am zărit peste ramele ochelarilor.
 Pas.
 Am coborât privirea și te-am zărit alergând înaintea-mi.
 Pas.
 N-am alergat, și te-ai oprit.
 Pas.
 Nu m-am oprit, și ai plecat.
 Pas.
 Am închis ochii și am continuat așa, în linie dreaptă, cu tine ghid de gânduri.
 Pas.
 Sunetul din căști îmi gâdila timpanul și îmi unduia șoldurile.
 Pas.
 Gustul tău de dor îmi gâdila buzele crăpate de vreme.
 Pas.
 Vântul mă trăgea înainte, să-l urmez. Pășeam fără să știu de el.
 Pas.
 Pe aleea principală nu mai era nimeni, făceam pași la singular.
 Pas.
 M-am pierdut pe alee, în parc, în mine și-n tine.
 Pas.
 Nu știu când am ajuns la capăt de drum, dar am continuat așa:
 Pas.
 Pas.
 Pas.

La beție

Te privesc și amețesc,
Beau din tine și mă-nbăt.
Fac primii pași,
Mă dezechilibrez,
Mă împiedic,
Cad.
Râd, râzi, mă ridic.
Sprijinindu-mă de pereții mei,
Ajutându-mă de ei
Înaintez.
Pășesc pe tine, mă plimb prin tine,
Mă sprijin puternic de pereți-mi.
Vântul bate groaznic,
Când ninge, când plouă.
Ninge cu stropi de tine, plouă cu stropi de tine
Și e frumos așa.
Mi-ai invadat cerul gurii și limba,
Mi-ai încețoșat privirea.
Cad pe genunchi și coate,
Sărut pământul de parcă-ți sărut creștetul,
Simt zăpada pe obraji și-ți șoptesc că ai mâinile reci.
Mă întind pe spate în brațele tale,
Lângă tine,
Iar sus tot pe tine te privesc.
Ai privirea înnorată, stele ascunse-n ea.
Îmi dau lacrimile și-mi vine să râd.
Râd și plâng, plâng și râd,
Și-aud pe fundal cum cineva mă strigă.
Eu stau cu tine, te privesc,
Pe când tu ningi frumos, și mă privești înnorat
Cum râd și plâng.