Nu-mi pare rău

Nici dacă pierd degetele-ntrale tale

De pianistă.

Nici dacă-mi pierd ochii-n cerul tău,

Că-i senin din când în când.

Nici de-mi iei gândurile și le-ascunzi prin buzunare

Printre ambalaje de inimi și brichete.

Nici de mă joci pe degete

De parcă ți-as fi inelul de pe arătător.

Nici de te-ai supăra pe mine la nesfârșit

Doar pentru că-ți mușc buza de jos iar și iar.

Nici de ne-ar ploua-ntr-o noapte de pe fața pământului

Doar pentru că nu ne putem dezlipi privirile din priviri.

Nici de mi s-ar roade degetele și palmele

De la cât se-ating de ale tale, și de cât se-ncătușează.

Nici de te-aș pierde înautru-mi

De unde-mi ieși în somn și-ncerci să scapi.

Nici de te-aș scăpa printre degete

Doar să te prind din priviri.

Nici de-ți iau toate săruturile și le-ascund în buzunarul de la piept

Doar ca să le simt mai apăsat pe suflet.

Nu-mi pare rău nici…

Nu azi

Ce mai vrei? Ce să-ți mai dau? Ți-am dat tot! Lasă-mi măcar bucata asta de inimă, las-o să se vindece.
De ce nu taci? Nu-mi mai vorbi, n-am nevoie de vorbe, am nevoie de fapte. Fapte de care nu ești în stare.
Hai să îngropăm cadavrul iubirii ăsteia, să nu lăsăm nici un semn, să nu știm unde ne întoarce. Îmi e frică, greu, scârbă și lene.
Lasă-mi diminețile, amiezile, nopțile, gândurile mie. Nu vreau să le mai împart cu tine, am cui să le dau de acum înainte.
Îmbracă-ți patul cu alte trupuri, îmbracă-ți gândurile cu altcineva. Am găsit pe cine să-mbrac în brațele mele.
Nu o să te mai privesc nici în urma mea, nici în față. Mi-am pierdut puterea de a te vedea în alte brațe. Îmi aduc aminte cum nici nu ridicai privirea spre mine. Eu de ce aș mai vrea s-o ridic?
Mușcă buzele altcuiva, sărută obrajii altcuiva, încălzește-ți degetele între palmele altcuiva.
Aprinde-i țigara. Sărut-o pe ea acum, într-o scară de bloc dacă plouă. Dă-i fularul tău, doar e iarnă.
Sun-o târziu în noapte doar ca să te liniștească, iar în timpul zilei spune-i ei că ți-e dor. Sărut-o pe ea acum, în cartiere obscure, în liniște, uită-te în ochii ei și spune-i că o iubești. Ascultă sfaturile ei, și ascunde-te în brațele ei când ți-e dor. Lasă-ți mâna într-a ei, apoi buzele între ale ei, pe bancheta din spate, în timp ce orașul aleargă pe lângă voi. Tremură în brațele ei acum, când îți spune că i-a fost dor. Și un lucru să-ți amintești: „Șșș…”
Dacă ai fi vrut să câștig, aș fi luptat pentru tine.
Ia-ți inima în dinți, nu o mai sfâșia pe a mea.

De ce să nu citim?

De ce să nu citim din cărți?
De ce să nu citim în oameni?
De ce să nu citim în vorbe?
De ce să nu citim în gânduri?
De ce să nu citim curprinsul?
De ce să nu citim în ochii copiilor?
De ce să nu citim pe buze?
De ce să nu citim sufletele?
De ce să nu citim ce-i interzis?
De ce să nu ne citim unii pe alții?
De ce să nu te citești printre rândurile mele?

Când mă citești să nu-mi treci peste prefață,
Să nu-mi ignori cuprinsul.