Pe front

Am scandat pace, dar te-ai înarmat.
Am ridicat steagul alb, dar l-ai găurit cu un vârf de briceag.
Ți-am îngenunchiat în față, dar mi-ai călcat degetele.
Mi-am șoptit „Să nu ucizi”, dar ai ucis tu clipele.
Am ridicat privirea spre tine, dar mi-ai aruncat cu praf de pușcă-n ochi.
Ți-am dat bocancii mei, dar nu mi-ai înapoiat nici măcar ceva vechi.
Ți-am promis că o să ajung acasă, dar ai închis ușa în urma mea.
Ți-am trimis scrisori, dar nu te-a interesat ce se întâmplă pe front în urma ta.
Un ultim glonț ți-am oferit, strivindu-mi degetele l-ai luat.
Nu m-am uitat în jur, decât la tine, și-am oftat.
Mi-am lipit pistolul de tâmplă, dar ai apăsat pe trăgaci.
Sângele a curs, dar de haine ți-ai șters mâinile reci.

Scurt pe doi

– Bună…
– Da?
– Vreau să mă îmbrățișezi.
– Ce?… Alo, mă auzi?
– Vreau să mă simt în siguranță.
– Te fac să te simți în siguranță?
– Da, nu știu de ce.
– Nici măcar n-am fost cu tine până acum.
– E ceva ce nu-mi explic momentan, chiar dacă nu ne-am întâlnit. Nu îmi pot explica.
– Vreau să te imbrățișez.