Ce mi-aș spune dac-aș fi tu

Că-mi placi, și nu știu cum s-o spun,
Ce să fac, de ce să fac, cum să fac.
Că-mi placi când mă ți-n brațe,
Că-mi placi când îmi iei mâna între palme,
Că-mi placi când îmi ești geloasă.
îmi placi când te-mpiedici de tocul ușii a doua oară,
Când încerci să faci o glumă și nu-ți reușește,
Când te-nroșești și nu știi să-mi mai vorbești,
Când după două pahare-ncepi să-mi spui vrute și nevrute.
Îmi placi când îmi împrumuți căciula sau paltonul,
Când lași bilețele dimineața înainte să pleci,
Cum mă ți-n brațe strâns pân-adormim.
Când îmi săruți fruntea de nu ai acces la buze,
Îmi place-n căldura brațelor tale,
De grija din privirile tale.

Ce ți-aș spune dacă aș ști să-ți vorbesc

Îmi placi și-n același timp nu te mai suport.
Îmi placi așa cum ești,
Cu râs, privire, dume și accent,
Cu obiceiuri, vorbe, sau cum dormi,
Cum mi te potrivești în brațe sau în suflet,
Ori cum încingi buzele cu un sărut,
Și gândurile cu o privire.
Cum mă-ngrijești când nu mai știu de mine,
Cum îmi vorbești când nu mai știi de tine.
Nu te suport deloc în alte brațe,
Cum râzi, privești, cum îi vorbești,
Cum ești în stare să săruți și-apoi să mă privești,
Cum nu-s în stare să mai stau apoi în preajmă,
Cum nu mai pot să mă gândesc
Decât la tine, chiar orice de-aș face,
Fie să scriu, fie să stau or să citesc.
Nu știu de-mi plac, dar nu mă mai suport
Cum stau așa fără să fac nimic,
Nu-ți spun nici un cuvânt, doar stau, tac și-nghit.