Din a ta

Și lumea mi-i strivită de privirea ta,
Și inima lovită de drăcia ta.
Privirea mi-i orbită de prostia ta,
Iar fruntea mi-i zdrobită de nebunia ta,
Și gândurile lovite de minciuna ta.
Hainele-s pătate de culoarea ta,
Mi-s buzele secate de gustul tău,
Iar vorbele-s tăcute din cauza ta.
Și mâinile-s singuratice din lipsa ta,
Și brațele mai goale din tăcerea ta.
Iar poeziile nu mi-s mai poezii din povestea ta.
Serile nu mi-s mai liniștite din lipsa ta,
Cum ce să-ți spun nu știu, din uitarea ta.
Pașii-s mai împleticiți din nepăsarea ta,
Și lipsa ta-i mai grea din naivitatea mea,
Iar eu nu mai sunt eu din iubirea ta.

Geaca ta de piele

Geaca ta de piele
Ce nu se vrea încheiată,
Murdară de privirile mele,
Cu mânecile îmbibată în alcool
E frumoasă și așa.
Lipită de vreun zid,
Cu amprente de var
Pe lângă fermoar,
Pe care l-am tras doar până la jumate.
Am îngenunchiat înaintea gecii tale
Am îngrijit-o și am scuturat-o,
Am purtat-o-n brațe,
Am pipăit-o și am sărutat-o.
Sărutările s-au plimbat molcom
Ba pe piele, ba pe geaca de piele.
Se alergau, se împiedicau,
Se împotmoleau, și acolo-mi adormeau.
Poate dacă îndeși pumnul în buzunarul drept
Interior,
O să găsești vreunu’ pierdut,
De-o noapte nemâncat și nebăut.